Bine v-am găsit!
Am ales acest subiect pentru primul meu articol, deoarece foarte mulți părinți se confruntă cu această problemă în primele luni din viața copilului.
Voi încerca în cele ce urmează să explic ce se știe despre acest fenomen în lumea medicală și ce putem face ca să le evităm.
Ce sunt colicile?
Nu există o definiție standard a termenului „colici”. În scop clinic, acest termen este definit ca plânsul fără o cauză aparentă, cu durata de peste 3 ore pe zi, care se intampla în mai mult de 3 zile pe săptămână, în cazul unui copil altfel sănătos, cu vârsta sub 3 luni.
Definiția mai strictă include criteriul de mai sus cu durată minimă de 3 săptămâni (pentru părinți, acest lucru este extrem de greu de acceptat – nu poți ca părinte să vezi cum copilașul tău „se chinuie” timp de 3 săptămâni. Cu siguranță, ca părinte, vei încerca să faci cât mai repede ceva, astfel încât copilașul tău să se simtă mai bine pe zi ce trece).
Cauza este necunoscută. Sugarii care au colici au creștere și dezvoltare normală, iar examenul clinic este
normal.
Cum se manifestă?
Manifestările clinice includ episoade paroxistice de plâns (cu înroșirea feței, pumnii strânși, abducția (aducerea) coapselor spre abdomen), greu de consolat.
Evaluarea unui copil cu suspiciunea de colici include istoricul și examinarea amănunțită pentru cauzele identificabile de plâns/agitație. Analizele de laborator și imagistica nu sunt necesare.
Ce este de făcut?
Literatura de specialitate menționează faptul că aceste colici dispar spontan în 90% din cazuri până la vârsta de 8-9 săptămâni.
Managementul va fi individualizat, bazat pe istoric și examinarea clinică.
În primul rând, încercăm mai multe tehnici de a calma sugarul (măsuri de prima linie).
- Copilul va fi ridicat la verticală după fiecare masă și tinut așa în jur de 20-30 de minute. Astfel, veți observa că sugarul va reuși să elimine cât mai mult din aerul pe care l-a înghițit la masă.
- Se poate efectua masajul abdomenului, prin tehnica de frecare a abdomenului, în sensul acelor de ceasornic.
- Zgomotul alb (așa numitul „white noise”) poate avea de asemenea efect de calmare.
- Se pot încerca produse ce conțin simeticonă (cu mențiunea că nu se recomandă la sugarii cu hipotiroidism congenital).
- Se pot folosi probiotice, ce contin Lactobacillus reuteri.
Din experiența mea în pediatrie, majoritatea sugarilor răspund la aceste măsuri de prima linie, dacă sunt cunoscute și aplicate corect.
La sugarii care nu răspund la intervențiile de prima linie se pot încerca următoarele măsuri adiționale:
- La sugarii hrăniți cu lapte matern, mama poate începe o dietă hipoalergenica (va exclude lactatele, ouăle, nucile, grâul). Această dietă este benefică la mamele cu atopie (alergii) sau la copiii care au simptome ale alergiei la proteinele din laptele de vacă (eczeme, wheezing – un sunet ascuțit și șuierător care se manifestă în timpul respirației, diaree, sânge în scaun sau vărsături).
- La sugarii hrăniți cu lapte praf, se poate încerca o formulă extensiv hidrolizată timp de o săptămână. Dacă apare o scădere a plânsului /a agitației, formula poate fi continuată. Răspunsul de obicei apare în primele 48 de ore. Dacă nu apare o îmbunătățire, va fi reluată formula originală.
Notă: Unii sugari cu colici pot avea alergii alimentare sau chiar alergie la proteinele din laptele de vacă, însă aceștia asociaza și modificări clinice (erupție tegumentară, wheezing, etc.).
Monitorizarea medicală
Monitorizarea sugarilor cu colici este individualizată. Unii sugari necesită monitorizare frecventă (săptămânală), alții mai puțin frecventă.
În literatura de specialitate, majoritatea studiilor realizate până acum nu au ajuns la rezultate concrete, astfel că ar fi necesare studii aditionale pentru a putea avea niște concluzii clare cu privire la rezultatele obținute.
Cu toate acestea, măsurile prezentate mai sus sunt de un real ajutor, fiind adaptate de la caz la caz. Medicul pediatru este cel care stabilește recomandările și monitorizează sugarul.